Ioan Moldovan: Opera poetică [blurb]

Poet al rostirii izolate, Ioan Moldovan reușește să topească ostentațiile alienante ale socialului în substanța unei individuații cvasi-constante. Resemnarea este la acest poet atât un parazit imposibil de înlăturat („azi e ziua de ieri și mainimicul a rămas / în cartier / ca un incendiu nereușit  Euforii), cât și alibiul întinselor solilocvii.
Rețeta propusă de Ioan Moldovan stă în concesia reciprocă dintre esențele expresioniste disimulate și luciditatea birocratic-consumeristă de suprafață, materia primă a poetului optzecist pentru a face poezie rămânând bunul comun. Timbrul său poetic presărat cu bemoli pendulează, asemeneni tonalităților darkjazz, între note grave respectiv ludice.
Autonomia dobândită de această poezie se datorează unui lung șir de resemnări venite pe fond dionisiac și în a cărui formulă poetică se schimbă doar variabilele himere administrate de mainimicul atotdevorator.


Comentarii