Constantin Virgil Bănescu: Zidul de mătase [blurb]

Zidul de mătase este ca o rană deschisă pe care aterizează un fluture. Poezia bănesciană fascinează prin convergența dintre artă și viață, sincretismul incantatoriu, trezia supusă unei perpetue somnolențe revelatorii, astfel încât imaginile par a fi transfigurate în vers încă din matcă.
Corporalitatea și imaterialul la acest poet se identifică pe deplin („și spun / și nu voi înceta niciodată să spun: / trupul meu / este sufletul meu”), ca urmare, ordinea cosmică este dată peste cap: „ce-am căutat /  am găsit / în ce caut”.
Duioasă și dârză în același timp, poezia lui Constantin Virgil Bănescu creează locul optim pentru întâlnirea celor mai înalte frecvențe ale ființei.


Comentarii